Ry Cooder și Buena Vista

Captain Beefheart, Ali Farka Touré, Eric Clapton, Rolling Stones, Van Morrison, Neil Yong, The Doobie Brothers. Lista e suficientă pentru mulți. Ce unește toate numele astea?… că Ry Cooder a cântat cu toți oamenii ăștia. Asta deja e o recomandare puternică.

Dar pentru mine numele lui a apărut pe radar când am descoperit Buena Vista Social Club. Și de asta mi-au amintit Mihai și Virginia . Trezindu-mi tot felul de nostalgii vamaiote și nu numai.

A existat, niște ani de zile la Radio Guerrilla o emisiune care se numea Guerrilla Social Club. Din motive evidente…

Albumul Buena Vista Social Club din 1997 a fost un hit mondial și asta, se datorează, din punctul meu de vedere lui Cooder, într-o mare măsură.

Imaginați-vă un american și un britanic, la fel de trazniti și nebuni după muzică, care încearcă să urnească un proiect în care să colaboreze muzicieni din Cuba cu muzicieni din Mali.

Dar the thing never happened pentru că muzicienii din Mali n-au primit viza… Ghinion? Pentru unii – muzicienii din Mali – se poate.

Dar, datorită celor doi, Ry Cooder și Nick Gold, fenomenul Buena Vista a devenit global.

La asta a contribuit și Wim Wenders cu al sau documentar multi-premiat.

Povestea începe, simplu, cu un telefon țârâind discret în biroul londonez al World Circuit Records, cartierul general al lui Nick Gold, și nu sună întâmplător.

Cel care sună, Ry Cooder, știa, în mare, cam ce-i poate capul lui Gold. După acest apel
oamenii au pus țara la cale, și s-au întâlnit în Cuba.

Cooder, nr. 8 mondial în clasamentul ”The 100 Greatest Guitarists Of All Time’’ al revistei Rolling Stone din 2003, este o minte muzicală și curioasă. E e neliniștit și are multiple talente.

 

Ca producător e cunoscut pentru accentul pe care-l pune pe ”feel’’, magie și cântatul live.

Înainte de proiectul Buena Vista, el făcuse deja înregistrări cu proiecte ”cross- cultural’’ și cântase cu Vishwa Mohan Bhatt pe albunul Meeting By The River și avea un albumul strălucit în duet cu regretatul Ali Farka Toure: ”Talking Timbuktu’’.

Dacă tot le-a picat proiectul Cuba – Mali, pentru că SUA nu au acordat vize de tranzit pentru muzicienii din Mali, Cooder, sfătuit de cântărețul Juan De Marcos Gonzales – ei, cum sună 🙂 – a hotărât să înregistreze un album de cântece tradiționale cubaneze, cu artiști locali.

Au tot adunat muzicieni cubanezi – mulți de 60 și chiar 70 de ani – dar și câțiva tineri și așa ideea asta s-a transformat, ușor, ușor în Buena Vista.

Tot, De Marcos Gonzales e cel care i-a căutat, găsit și convins să se alăture proiectului în care nu prea credea nimeni.

Și era cumva normal pentru că era vorba de cântece ”demodate’’ dinainte de revoluția cubaneză și de artiști care nu mai erau demult la prima tinerețe.

Dar când geniul lui Cooder s-a întâlnit cu cele ale lui Compay Segundo, Rubén González, Ibrahim Ferrer au ieșit scântei și așa a luat naștere Buena Vista.

Cooder cu obsesia lui pentru sunetul cât mai autentic – cât mai puține microfoane și senzația aia de live – iar artiștii cubanezi cu ritmurile lor și liniile melodice absolut superbe.

De unde vine numele? Un club din cartierul Buena Vista, popular în Havana anilor ‘40.

Succesul albumului, întărit de cel al filmului au creat un revival al muzicii cubaneze și din America latină.
Interesant că o parte din muzicieni erau suficient de bătrâni că să fi cântat cântecele și în perioada lor de glorie.

Unii dintre artiștii din proiect au reușit ulterior să-și lanseze și albume solo, foarte bine primite.

Practic, Ry Cooder și Nick Gold au reușit să atragă atenția asupra unei întregi generații de muzicieni despre care nu prea știa nimeni datorită izolării Cubei.
”Buena Vista Social Club a devenit în deceniile următoare un termen ”umbrelă’’ care acoperea lansări de albume și turnee.

Normal că există și voci critice care caracterizează Buena Vista că un produs care nu mai e reprezentativ pentru Cuba deși eu zic că și-a realizat obiectivul de a ne face cunoscute cântece care vin de prin anii ‘30 până în ‘50.

Din păcate, pentru numele reprezentative: Compay Segundo, Ruben Gonzalez și Ibrahim Ferrer, noile succese au venit probabil târziu.

Segundo și Gonzalez au murit în 2003 și Ferrer în 2005.

Supraviețuitorii la fel de vârstinici: Omara Portuondo – absolut fabuloasă, am văzut-o la București -, trompetistul Manuel ”Guajiro” Mirabal, trombonistul și dirijorul Jesus Ramos au în continuare turnee și au cooptat și muzicieni tineri: cântărețul Carlos Calunga, și pianistul Rolando Luna .

Începusem să va scriu despre Ry Cooder și am tot ținut-o cu Buena Vista din simplul motiv că e una din isprăvile lui Cooder pe care le iubesc.

Poate aveți chef să ascultați ispravă asta, în așteptarea serilor lungi de vara:

Revenim la povestea lui Ry Cooder în ”episodul’’ următor.

Comentarii

comentarii

About the author

Related

JOIN THE DISCUSSION

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close