Institutul Cantacuzino revine pe harta strategică a României

Institutul Cantacuzino se va transforma într-o fortăreață militară. Guvernul a decis ca Institutul să treacă de la Ministerul Sănătății în subordinea Ministerului Apărării Naționale, cu angajați și patrimoniu aferent. Finanțarea Institutului se va realiza integral din venituri proprii și va fi completată din subvenții acordate de la bugetul de stat.

Institutul Cantacuzino a fost unul dintre cei mai mari producători de vaccinuri imunologice din lume. A fost comparat cu comparat în repetate rânduri cu Institutul „Pasteur”, din Paris. Însă, a căzut pradă intereselor meschine ale afaceriștilor și politicienilor conectați la vârful Ministerului Sănătății. O altă miză a reprezentat-o terenurile din Băneasa. Acestea sunt motivele pentru care a fost lăsat de izbeliște. Și așa a început România să importe vaccinuri antrigripale, în timp ce institutul stătea degeaba.

Institutul își recapătă rolul strategic

Conform unui comunicat al Guvernului, Institutul Cantacuzino se va numi Institutul Naţional de Cercetare Medico-Militară „Cantacuzino”. Prin trecerea în subordinea Armatei se dorește revitalizarea și dezvoltare activității institutului, ca producător național de vaccinuri și alte produse biologice de uz uman, cu rol strategic în asigurarea independenței României în domeniul producției de vaccinuri.

„Prevenirea îmbolnăvirilor, controlul bolilor transmisibile şi sănătatea publică reprezintă o problemă de siguranţă naţională. Previziunile privind evoluţia situaţiei epidemiologice pe teritoriul României în următoarea perioadă impun operaţionalizarea capacităţilor naţionale de producţie a mijloacelor de imunoprofilaxie pentru siguranţa stării de sănătate a populaţiei”, se menționează în decizia Guvernului.

Măsurile executivului vizează crearea unei platforme unitare de cercetare şi producţie naţionale, precum și menţinerea la parametri normali a Colecţiei naţionale de culturi microbiene şi celulare (CNCMC), a Laboratorului cu nivel 3 de biosiguranţă (BSL 3), a Biobazei şi a Unităţii de intervenţie rapidă în urgenţe microbiologice şi bioterorism

Personalul asimilat de Armată

„Sumele alocate de la bugetul de stat Institutului Cantacuzino nu se includ  în creditele bugetare reprezentând 2% din PIB alocate anual Ministerului Apărării Naţionale şi sunt destinate efectuării cheltuielilor pentru realizarea activităţilor institutului”, anunță Guvernul.

Totodată, personalul Institutului Cantacuzino va fi preluat cu menţinerea drepturilor salariale avute în plată la data preluării.

„Salarizarea personalului se va face potrivit prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Personalul se compune din personal civil şi militar, cel civil beneficiind şi de drepturile salariale în natură acordate personalului civil din Ministerul Apărării Naţionale, potrivit legislaţiei în vigoare. Numărul maxim de posturi care va fi stabilit în hotărârea Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Institutului Cantacuzino nu va fi inclus în numărul de posturi aprobat Ministerului Apărării Naţionale”.

Institut simbol pentru România

Oficial, institutul Cantacuzino a fost înființat în anul 1921, sub numele Institutul de Seruri si Vaccinuri „ Dr. I. Cantacuzino”. Dar dr. Ioan Cantacuzino înființase încă din 1901 „Laboratorul de Medicină Experintală” la Facultatea de Medicină București. În 1904, s-au preparat aici serul antistreptococic și serul antidizenteric. Opt ani mai târziu avea să producă vaccinul antiholeric și să conducă campania împotriva holerei din timpul razboaielor balcanice. În 1918, Cantacuzino produce vaccinul tifoidic.

După 19 de la înființare, în 1940, clădirea principală a Institutului a fost bombardată și parțial distrusă. La scurt timp după terminarea războiului a fost refăcut și a avut din nou o evoluție spectaculoasă. S-a produs vaccinul poliomielitic în 1962, gripal, rujeolic și rabic. Serurile și vaccinurile produse au ajutat la eradicarea variolei în Romania, proces incheiat în 1976. Vaccinurile produse aici au eliminat cazurile de poliomielita, de difterie si au redus morbiditatea cauzată de rujeolă. În 1964, institutul a fost integrat într-un sistem de urmărire europeană a bolilor transmisibile.

Cine a fost doctorul Ioan Cantacuzino?

Personalitate în Franţa şi îndrăgit de Regina Maria, Ioan Cantacuzino a fost microbiolog şi fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală. S-a născut la 25 noiembrie 1863, la București. A fost triplu licenţiat – în filosofie, 1882 – 1886, științe naturale, 1886 – 1891 și medicină, 1887 – 1894 – la Paris, iar un an mai târziu obține titlul de Doctor în Medicină cu teza: „Cercetări asupra modului de distrugere a vibrionului holeric în organism”. Lucrează apoi la Institutul Pasteur din Paris ca asistent al lui Ilia Mecinikov, în domeniul mecanismelor imunitare ale organismului.

A fost profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti, membru al Academiei Române, întemeietor al institutului care-i poartă numele şi fondator al Şcolii române moderne de microbiologie şi medicină experimentală. Că director general al Serviciului Sanitar, a luptat împotriva tuberculozei, a organizat servicii sanitare în opt judeţe şi laboratoare de bacteriologie în principalele oraşe ale ţării.

Comentarii

comentarii

About the author

Related Galleries

JOIN THE DISCUSSION