Va „fura” Inteligenţa Artificială majoritatea joburilor sau nu?

Ne aflăm în anul 1950 la Universitatea Manchester, Marea Britanie. Un personaj mai ciudat ce lucra acolo, pe numele său Alan M. Turing, îşi punea următoarea întrebare „Poate un computer să gândească?” într-o lucrare, Computing Machinery and Intelligence, ce avea să devină una dintre cele mai citate lucrări din literatura filosofică contemporană. De amintit aici că Bertrand Russel, cunoscutul filosof, matematician, etc., laureat al Premiului Nobel, şi-a exprimat deschis acordul pentru o astfel de idee. Pericolul unei „maşini gânditoare” deja apăruse, neurochirurgul G. Jefferson luând deja poziție împotriva ideii cu un an înainte într-o prelegere despre „mintea omului mecanic”. Pentru a verifica ipoteza unor astfel de „maşinării inteligente”, Turing a propus bine-cunoscutul său test, cu rădăcini adânci ducând, de exemplu, la R. Descartes în al său „Discurs asupra metodei” (1637).

Timpul a trecut, lăsând urme adânci în această dispută om-maşină. Suntem acum în anul de graţie 1997, când computerul „Deep Blue”, dezvoltat de IBM, a învins pe campionul mondial en-titre, Garry Kasparov (scor 3,5/2,5), după ce cu un an înainte fusese învins de acesta. Era prima dată când o „maşină” învingea un om, şi nu oricare om, ci campionul mondial la „jocul minţii”.

Şi, vorba lui Vergilius, „Fugit irreparabile tempus”, timpul a trecut şi micul „monstru” a căpătat puteri nebănuite.

Suntem înconjuraţi de roboţi inteligenţi în industria de automobile, astfel încât s-a ajuns la un paradox. De exemplu, Toyota, marele concern care fabrică automobile, dar şi roboţi umanoizi ajunşi la a 3-a generaţie, vrea acum să se ajungă la o „armonie” între oameni şi roboţi. Astfel, în timp ce industria auto mondială utilizează din ce în ce mai mult roboţi, Toyota încurajează creşterea ponderii „meşteşugului uman” într-o industrie deja „dezumanizată”. Dacă tot am vorbit despre industria de automobile, să vorbim şi despre „maşinile fără şofer/maşinile autonome”. Marile companii auto ca, de exemplu, Mercedes Benz, General Motors, Ford, VW, BMW, Toyota etc. deja au realizat sau sunt pe cale să dezvolte maşini autonome. În acest sens, putem vorbi şi de mari multinaţionale ca, de exemplu Google, care dezvoltă propriul lor proiect, sau de excentricul E. Musk cu al său celebru Tesla pregătit să apară în curând, sau chiar de Apple. Lupta e dură şi strânsă, iar problemele care se vor pune deja au fost luate în discuţie (e.g. fiabilitatea softului, atacurile cibernetice prin sistemul „in-vehicle infotainment” care leagă maşina de mediul virtual, „moralitatea maşinilor” (MIT) ce pune problema alegerii pe care maşina „inteligentă” trebuie să o facă între două „rele” (e.g. cine e mai bine să moară, doi pasageri sau cinci pietoni, în caz de urgenţă?).

Tot în context, să vorbim despre „Internetul lucrurilor” (Internet of Things ), care a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimul timp. Închipuiți-vă toată aparatura „smart” din propria casă, interconectată şi conectată la exterior, închipuiţi-vă oraşele „inteligente” (smart cities), în care toate locuinţele, străzile, instituţiile etc. sunt interconectate. Este frumos, este „de vis”, dar este şi periculos (hacker-ii sunt cu ochii pe noi, „Big Brother is watching” etc.). Toate acestea vor deveni realitate în scurt timp şi multe joburi acum aparţinând nouă vor fi preluate de „maşini”.

Să vorbim acum şi despre „spitalele-fabrici robotizate” (robot-factory hospitals), cu care am putea fi „ameninţaţi” foarte curând toţi, dar, mai ales, breasla cadrelor medicale. Este de notorietate că acum o lună (6 Noiembrie 2017), un robot a trecut cu succes examenul naţional de licenţă  în medicină din China. Aşa cum a apărut în mas-media (e.g. China Daily), robotul Xiaoyi (“micul doctor”, în chineză) a reuşit să obţină un scor de 456 puncte, cu aproape 100 mai mult decât necesarul la examenul naţional de licenţă pentru doctori în China. În acest fel, se pare că SUA au fost depăşite de China în domeniul cercetării în IA. În aceste condiţii, se vorbeşte din ce în ce mai des despre momentul când vor apărea spitalelor „fără doctori” (doctorless hospitals), sau spitalele fabrici robotizate („The Conversation”, „The Huffington Post” etc.). Totuşi, nu credem că se va ajunge chiar acolo, rolul doctorului „uman” nu se va sfârşi niciodată, „maşina” urmând să joace rolul asistentului „inteligent”, sprijinind doctorul în luarea celei mai bune decizii în timp real.

Încheiem aici, menţionând faptul că minţi „luminate” au tras deja un semnal de alarmă privind coabitarea om-maşină în viitorul nu prea îndepărtat. Este suficient să amintim doar de luările de poziţie ale lui Stephen Hawking („The Independent”, 1 Mai 2014), Elon Musk („The Guardian, 17 Iulie 2017) etc. referitoare la ce ne poate aştepta în viitor.

În concluzie, ce ne va aştepta? Răspunsul depinde doar de noi şi de cum suntem în stare să ne proiectăm şi să construim propriul viitor alături de „maşinile gânditoare”.

Comentarii

comentarii

About the author

Professor Florin Gorunescu, Department of Mathematics and Computer ScienceUniversity of Piteşti, ROMANIA Chair of Mathematics, Biostatistics and Informatics University of Medicine and Pharmacy of Craiova, ROMANIA

Related

JOIN THE DISCUSSION

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close