Orașul fără întâlniri

“Înainte de război, Calea Victoriei era plină de lume în zilele de sărbătoare ori în serile de vară. Când ieșeau de la birou, toți se îngrămădeau pe la cafenele, pe la terase, pe la restaurante. Cetățenii trăiau într-un soi de cordialitate care a dispărut astăzi”, îmi povestea cândva istoricul Neagu Djuvara.

“În momentul de față, Bucureștiul este un oraș-dormitor”, constata la un momendat chiar unul din foștii săi primari, Adriean Videanu.

“O Capitală unde nu există locuri deîntâlnire, ci doar intersecții!”, și-a descărcat năduful un amic.

Trei atitudini amare.

Despre târgul Vitan-Bârzești citisem câteva reportaje de culoare. Că este un maidan unde se vinde “la ziar”, cu prețuri de chilipir, ce nu-ți trece prin minte.

Răpciugi care au devenit inutile, pături, haine, țevi, telefoane mobile, blacheuri, mașini recondiționate, monede, chinezerii, tablouri, kitch-uri cât încape, kile de lucruri furate.

O mică Românie făcută din bucăți, sârme și țevi ruginite.

Ponoseală orientală, guvernată de un singur principiu: poți să cumperi ieftin.

Dar n-aș fi crezut că,în timp, bazarul respectiv a luat valențe de sindrom. Cunosc tipi care au căpătat dependență și care îi colindă ungherele în fiecare duminică, pe arșiță, pe furtună, pe crivăț, nu importă.

De curând, am făcut la fel și cred că am priceput taina seducției pe care o exercită. Cei mai mulți vizitatori nu vin ca să achiziționeze fleacuri, ci doar să iasă la promenadă, să hălăduie.

Au bani la ei, nu-i interesează în mod special un obiect anume, dar s-ar putea întâmpla.

Știu cu exactitate unde se vând costume de firmă șutite din Germania, unde – lame de ras, unde – lingurițe de argint.
Mănâncă doi mici, beau o bere, se relaxează.

Vitan-Bârzești a devenit un spațiu matinal de socializare. După cum cel de seară s-a mutat în Mall-uri.

Până aproape de miezul nopții, mii de tineri cutreieră prin și printre magazine. Se întâlnesc la un suc, la o pizza, la o shaorma, se duc la film, vorbesc, bârfesc, comunică, se pipăie, se bucură că sunt.

Afară e frig,înăuntru cald. Vitan Bârzești și Mall-urile s-au transformat în repere urbane. În loc de Corso-urile pe care orașele normale la cap le conservă și le etalează cu mândrie.

Mi-aduc aminte acum doar de cele din Ardeal, de bulevardul Pardon, din Câmpulungul natal, și de uluitorul La Rambla, din Barcelona.

Poate din aceste pricini Bucureștiul este un oraș nervos și toxic. Poate de aceea nu pare a fi făcut pentru oameni.

Poate transformarea Căii Victoria în arteră pietonală ne-ar face mai buni.

Oricum, cei cu bani nu-i accesează buticurile de lux dintr-un simplu motiv: n-au unde să-și parcheze limuzinele.

Comentarii

comentarii

About the author

Related

JOIN THE DISCUSSION

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close